Femeile sunt nehotărâte?

Aud la tot pasul bărbaţi spunând că femeile nu ştiu ce vor, că se contrazic, ba vor aia, ba vor aialaltă, ba e bine aşa, ba îşi dau seama că, de fapt, e rău. Dacă îi faci complimente, înseamnă că nu vrei decât sex; dacă nu-i spui că e frumoasă, înseamnă că nu e atrăgătoare. Dacă îi răspunzi prea repede la mesaje, eşti disperat; dacă nu-i răspunzi, nu-ţi pasă de ea. Dacă îi acorzi prea multă atenţie, o sufoci; dacă nu o bagi în seamă, eşti dezinteresat. Dacă ai plecat când ţi-a zis „Lasă-mă, du-te, nu mai veni!”, nu o iubeşti cu adevărat; dacă ai rămas, eşti abuziv, nu-i respecţi dorinţele şi graniţele. Dacă-i oferi bani sau lucruri materiale, o jigneşti, ea e independentă, se descurcă singură, n-are nevoie de ajutorul tă; dacă nu-i oferi, eşti zgârcit şi nesimţit. Dacă eşti de acord cu tot ce zice, n-ai personalitate; dacă o contrazici, nu eşti maleabil, eşti încăpăţânat. Dacă o ceri de nevastă, e prea devreme, nu e pregătită; dacă nu o ceri, n-ai intenţii serioase.

Dacă ieşi cu băieţii sau mergi la pescuit, o ignori, nu o pui pe primul loc; dacă nu ieşi, de ce n-ai şi tu hobby-uri, viaţă personală? Dacă susţii feminismul şi egalitatea, înseamnă că te bucuri că mai scapi şi tu de nişte responsabilităţi; dacă nu susţii feminismul, eşti misogin. Dacă munceşti prea mult, eşti plecat de acasă în delegaţii etc, înseamnă că ea nu e prioritatea ta; dacă nu aduci suficienţi bani în casă, ai pus-o. Dacă o susţii în carieră, înseamnă că o pui la muncă; dacă nu o susţii, îi îngrădeşti libertatea, îi ameninţi autonomia.